- istéţ
- adj. m., pl. istéţi; f. sg. isteáţã, pl. istéţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
istéţ
Look at other dictionaries:
isteţ — ISTÉŢ, EÁŢĂ, isteţi, e, adj. Ager (la minte), deştept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Isteţ ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic,… … Dicționar Român
breaz — BREAZ, Ă, breji, ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ♢ expr. A cunoaşte (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaşte foarte bine (pe cineva). 2. fig. (ir.; despre oameni) Deştept, isteţ, grozav. – Din… … Dicționar Român
drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… … Dicționar Român
iscusi — ISCUSÍ, iscusesc, vb. IV. tranz. şi refl. (înv.) A (se) face mai îndemânatic, mai ager. mai isteţ; a (se) face mai fin, mai rafinat. – Din sl. iskusiti. Trimis de valeriu, 17.02.2009. Sursa: DEX 98 iscusí vb., ind. prez … Dicționar Român
isteţime — ISTEŢÍME, isteţimi, s.f. Agerime (de minte), iscusinţă, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteţie, isteciune, perspicacitate. – Isteţ + suf. ime. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 ISTEŢÍME s. 1. v. îndemânare. 2. v. inteligenţă.… … Dicționar Român
marghiol — MARGHIÓL, OÁLĂ, marghioli, oale, adj. (reg.) Deştept, isteţ; p.ext. şmecher, şiret, ştrengar; uşuratic. – Din ngr. marghiólos. Trimis de claudia, 01.10.2003. Sursa: DEX 98 MARGHIÓL adj. v. ager, arătos, chipeş, deştept, dibaci, frumos,… … Dicționar Român
mehenghi — MEHÉNGHI, GHE, (I) mehenghiuri, s.n., (II) mehenghi, ghe, adj. I, s.n. Piatră cu care se încercau metalele preţioase. II. adj. (Pop: adesea substantivat) Priceput, isteţ, abil; p. ext. şmecher, şiret: glumeţ, poznaş. – Din tc. mehenk. Trimis de… … Dicționar Român
mintos — MINTÓS, OÁSĂ, mintoşi, oase, adj. (pop.) Care are multă minte; deştept, inteligent, capabil; iscusit, isteţ. ♦ Care dovedeşte inteligenţă, iscusinţă. – Minte + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MINTÓS adj. v. ager,… … Dicționar Român
ocoş — ÓCOŞ adj. v. ager, deştept, dibaci, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, priceput. Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime ócoş, ă, ócoşi, e, adj. (reg.) 1. deştept, isteţ, priceput. 2. sfătos, încrezut. 3. şiret, viclean. Trimis de… … Dicționar Român
sprinten — SPRÍNTEN, Ă, sprinteni, e, adj. (Despre fiinţe; adesea adverbial) Care se mişcă repede şi cu uşurinţă; vioi, iute; (despre mişcări, acţiuni ale fiinţelor) care arată vioiciune, iuţeală. ♢ expr. Sprinten la minte = inteligent, deştept. ♦ fig.… … Dicționar Român
